Blogmartie 25, 2022
Prea mult și cu sânge am luptat până să mă pot bucura. Prea mult am ars în bătălii și războaie până să apuc să zăresc liniștea. Kilogramele, acneea, zbuciumul și durerea, prea mult mi-au răpit din tot ce avea ea să-mi dea.
Și acum că ne avem, să aflu că, de fapt, se grăbea? Că n-a fost niciodată, în fond, aici ca să stea?
Blogianuarie 31, 2022
„Prietena mea, te iubesc, știu ca și tu pe mine și știu și că mi-o spui cu drag, dar eu acum am nevoie să pot alege să primesc numai încurajare.”
Blogseptembrie 18, 2021
Eram pe la jumătatea drumului spre victorie în disputa mea cu o tigaie arsă. Știți voi, cam pe unde începe, de sub pojghița aia maronie, […]
Blogaugust 18, 2021
Mi-a crescut copilul. Brusc, neanunțat și fără să mă consulte în prealabil. Senzația e că peste noapte am încetat să mai povestim despre unicorni și […]