- Cred că decizia de a veni la terapie implică asumare, curaj și dorința de a fi sau de a face mai bine. Mă uit cu multă admirație către cei cu care lucrez.
- Cred că atunci când cer ajutorul, oamenii o fac pentru că le este greu. Terapia este despre cum îi însoțesc, așa că evit să construiesc un demers cu obiective fixe.
- Cred că oamenii nu se schimbă atunci când li se explică în ce fel și de ce ar trebui să o facă. Când simt toată căldura și acceptarea de care au nevoie, îndrăznesc să acționeze și singuri.
- Cred că în spatele reproșurilor, atacurilor și a tonului ridicat stau întodeauna dureri care așteaptă să fie validate, văzute, conținute. Îmi propun să creez un spațiu sigur în care să se întâmple asta.
- Cred că orice om are nevoie de un altul care să îl vadă și să creadă în binele din el și mai cred, de asemena, că binele acela invariabil există. Intenționez
să-i ajut să privească curajos spre sine pe cei care aleg să lucreze cu mine.
Nu cred în rețete și secrete către fericire și nici în planuri în șapte pași către orice la fel de mult pe cât nu cred că un om este doar ceva. Cred, în schimb, în victorii mici și personale și în frumusețea drumurilor șerpuitoare spre înăuntru. De acolo, orice devine posibil.
