Luiza Drian Psiholog
Despre mine
Sunt om înainte de orice titulatură, status, poziționare. Am trecut prin durere, am parcurs drumuri lungi de auto-cunoaștere și vindecare. Știu că doare, știu că singur nu se poate și știu că sunt într-un punct în care îi pot ghida pe alții. Să trăiască vieți mai armonioase, să își valorifice potențialul, să se uite cu încredere la linia orizontului.
Manifest
Fiecare psiholog are propriul proces și mod de lucru, iar de aici rezultă și serviciile pe care le oferă. Deși continui să explorez și sunt deschisă la abordări diferite în funcție de colaborările pe care le am și nevoile pe care le observ de o parte și de alta a baricadei, am reușit să ajung la o abordare care astăzi are sens. Atât pentru mine, cât și pentru cei care aleg să îi ghidez în călătoria asta.
Procesul terapeutic
E despre tine decizia ta
Procesul terapeutic începe cu decizia ta de a mă contacta. Indiferent de forma în care alegi să o faci, îți mulțumesc pentru încredere și te felicit pentru curaj. De aici și până la a lucra împreună mai sunt doar câteva aspecte pe care e nevoie să le cunoști. În felul acesta, ștergi necunoscutul de pe lista lucrurilor care te-ar putea speria în legătură cu pasul de a începe terapia.
Îți mulțumesc că îmi dai putere să cred în mine. Sau mai degrabă că mă faci să văd puterea din mine, să realizez că nu e nimic în neregulă cu mine, ci e Matrioshka aia care trebuie “onorată”.
Mulțumesc ca m-ai ajutat să o găsesc pe Andreea mică care avea nevoie de mine, dar în același timp aveam și eu nevoie de ea.
Andreea
Luiza, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat! E foarte valoros pentru mine. Întrebările tale m-au ajutat să separ esența de detalii, să clarific. De puține ori am avut a-ha-uri așa profunde.
Și-ți mai mulțumesc pentru ceva: îți mulțumesc pentru că ești.
Loredana
Când eu credeam că vorbeam despre alții, tu m-ai ajutat să înțeleg că era despre mine. Ești sculptorul grijuliu al sufletului căutător, obosit, rătăcit, iar eu prind curaj să ies din carapace.
Ai un dar mare, ai mai multe daruri, de fapt. Ești un dar.
Olesea
Cand începe să-mi prezinte o perspectiva, mintea mea, obișnuită cu exercițiul anticiparii, caută, fără prea mult succes, o continuare a ideilor Luizei.
M-am regasit spunandu-mi mie: ”Nu face sens… unde, oare, dorește să ajungă cu asta?”
Apoi, cuvintele ei se rostogolesc încet, unul câte unul, se așează cuminți într-un șir ordonat care surprinde un adevăr atât de simplu încât mă simt copleșită, dar și recunoscătoare că am intalnit-o.
Isabela
Pe Luiza am intalnit-o într-un moment greu din viața mea și a reușit sa ridice câteva pietroaie grele ce mă apăsau.
Mi se pare incredibil că după ce ascultă atatea povești mai poate empatiza. E o meseria grea, dar nu cred ca ea ar fi putut alege mai bine. Pune întrebările cheie ca să obțină răspunsul singur. Mereu am simțit-o aproape, chiar și în zilele mele mai proaste. M-am putut deschide in fata ei, iar energia pe care mi-o transmite este una foarte buna.
Nicu
Articole de pe blog
Această tinerețe a mea
Îmbătrânesc. Și oricât de mulți ochi peste cap or să se dea – că sunt azi lucruri mai importante pe Pământ și nu-i chiar cine știe ce această vârsta a mea.
despre nevoi
„Prietena mea, te iubesc, știu ca și tu pe mine și știu și că mi-o spui cu drag, dar eu acum am nevoie să pot alege să primesc numai încurajare.”
Jocul
Nu că mă dau mare, dar eu sunt mama aia care știe direct de la copil lucruri pentru care în mod normal un părinte ar cam trebui să spargă măcar un lăcățel de jurnal sau o parolă.